Prenume: Oana
Nume: Leonte
Data nașterii: 16 iulie 1997

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, despre evoluţia de la stadiul de elev/ student până la cea actuală, cu suişuri, coborâşuri şi satisfacţia reuşitei tale profesionale.
Sunt un om foarte discret și se întâmplă foarte rar să vorbesc despre mine în public, însă nu am avut cum să nu accept această invitație de a răspunde câtorva întrebări. Cu timpul, mi-am dat seama că oamenii vor să te cunoască și să îți cunoască sufletul, așa cum este el. În ceea ce privește evoluția mea școlară, am terminat Colegiul Național B. P. Hașdeu la un profil uman, filologie, după care am urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine din București, mergând tot pe zona de filologie, iar în prezent sunt anul 2 la master. Nu am fost niciodată prima în clasă la învățătură, când eram în liceu învățam doar la materiile care îmi plăceau, lucru pe care l-am făcut și în facultate. 😁 Însă felul meu de a fi și atenția pe care o aveam la ore, m-au făcut să prind lucrurile foarte ușor chiar dacă nu am fost mereu o elevă de nota 10. Cât privește satisfacția reușitelor pe care le-am avut în viața mea din toate punctele de vedere, pot spune că au fost mai multe “coborâșuri”, pentru că dacă ar fi să fiu foarte sinceră, ar trebui să recunosc faptul că cele mai importante lucruri le-am obținut foarte greu. De foarte puține ori am reușit să realizez ceva din prima și spun asta pentru că în ciuda aparențelor și a ceea ce se vede, este o muncă foarte mare în spate, cu multe nopți nedormite, cu multe gânduri pe care le știu doar eu, cu multe înfrângeri, cu multe pierderi de orice fel. Însă… cred că toate etapele pe care le-am parcurs până acum, chiar dacă nu au fost ușoare, sunt convinsă că fiecare tușă pe care am pictat-o în tabloul vieții mele, m-a ajutat să fiu omul plin de încredere și puternic pe care mulți îl văd astăzi.

Cum ai descrie motivaţia, în câteva cuvinte, în cazul tău?
Motivația, pentru mine, nu știu dacă o pot trece la calități sau la defecte pentru că am avut momente în viață în care am fost foarte motivată să obțin ceva, dar nu am reușit. Iar pe de altă parte, au fost cazuri când motivația a fost cel mai mare dușman al meu, acel prieten care te părăsește pentru totdeauna, însă care mi-a demonstrat cumva în anumite momente cheie că trebuie să las lucrurile să se întâmple. Totuși, cred că este bine să îți ghidezi viața cu motivație, să vrei să faci ceva, să realizezi ceva, dar așa cum îmi place mie să spun, depinde cum te raportezi la situație. Modul în care o faci îți va arăta la timpul potrivit dacă ești o persoana motivată sau nu.

În ascensiunea ta, a fost suficientă educaţia primită pe băncile şcolii (indiferent că vorbim de şcoală primară sau facultate) sau diferenţa a făcut-o dorinţa personală constantă de a te perfecţiona pentru a reuşi?
Îndrăznesc să spun că cea mai dură educație, dacă o pot numi așa, mi-am făcut-o singură, prin felul meu de a fi. Este adevărat că educația pe care am primit-o acasă, de la familie este incomparabilă cu tot ceea ce este în jurul meu și chiar și modul în care am fost șlefuită pe parcursul studiilor a avut un impact. Eu am fost nevoită de a face anumite lucruri singură pentru că în ciuda faptului că am fost crescută într-o armonie, mi s-a insuflat ideea că sunt cea mai bună, aspect care nu m-a ajutat mereu. Chiar dacă am trecut cu brio peste anumite etape din viața mea, de fiecare dată am știut în adâncul sufletului meu că nu sunt cea mai bună. Și probabil că de aceea perseverență mea, tulburătoare pentru unii, m-a făcut să nu mă opresc niciodată din a face ceva. Din păcate până la vârsta aceasta, nu m-am bucurat atât de mult de lucrurile pe care le-am făcut. Poate că dacă aș avea puterea de a da timpul înapoi, aș face mai multe lucruri pentru sufletul meu și nu pentru a demonstra unora că “pot”. Viața m-a adus într-un moment în care mi-am dar seama că nu trebuie să demonstrez nimic nimănui.

Care este persoana care te-a influenţat cel mai mult în ascensiunea ta şi în ce mod a reușit să facă asta?
Este o întrebare sensibilă pentru mine, deoarece am tendința să mă atașez foarte repede de anumite persoane. Dacă aș privi lucrurile la rece, cred că eu sunt persoana care s-a influențat cel mai mult. Dacă privesc dintr-o altă perspectivă, m-aș raporta la mama mea pentru că este singura persoană care a rămas lângă mine și despre care sunt convinsă că așa va rămâne, alături de tatăl meu, evident, în toate deciziile pe care o să le iau. Dacă ar fi să fac o retrospectivă a oamenilor pe care i-am întâlnit în viața aceasta… și nu sunt puțini, pentru că am avut norocul sau ghinionul, să cunosc oameni din toate mediile, aș putea spune că am încercat să iau tot ceea ce este mai bun de la ei. Dacă ar fi să privesc în inima mea, există, într-adevăr 2-3 persoane care m-au influențat foarte mult, însă niciodată nu obișnuiesc să vorbesc despre oamenii foarte importanți din viața mea. Chiar și acum, de curând am cunoscut pe cineva care mi-a schimbat viziunea despre viață. Nu este foarte greu ca unul dintre mentorii mei să mă coordoneze, pentru că atunci când sunt atașată de cineva, îmi pot schimba percepția, însă asta se întâmplă rar. Modul în care poate reuși cineva să-mi influențeze parcursul este o chestiune irelevantă cumva, pentru că indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul meu, sunt genul de om care face exact ceea ce are in cap, chiar dacă uneori nu e bine. Așa am fost toată viața și nu a reușit nimeni să mă schimbe radical. Cel mai bun exemplu este “ În Dar” ceva în care nimeni nu a avut încredere, poate nici măcar eu la început.

Care a fost momentul în care ai realizat că drumul pe care l-ai ales este drumul cel bun?
Probabil o să te dezamăgesc puțin la această întrebare deoarece eu am momente când am impresia că fiecare drum pe care am mers nu a fost foarte bun. Pe de altă parte, spun asta pentru că tind către Perfecțiune în tot ceea ce fac, însă chiar dacă nu sunt mereu mulțumită 100% de ceea ce realizez, fac la un fel ca la sfârșit când trag linie, totul să fie pe plus, și reușesc. Nu cred că e un moment anume… De o bună perioadă de timp, încerc să apreciez mai mult toate momentele pe care le trăiesc. Mi-am dat seama că după ce treci de o vârstă, trebuie să fii mai fericit. Și când ajungi să fii fericit singur, când fericirea nu mai depinde de ceva sau cineva, ești pe drumul cel bun.

Cât de mult contează să ai un plan, realizat din timp pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti?
Contează foarte mult, mai ales în cazul meu, pentru că trebuie să planific, să mă gândesc, să stau să analizez lucrurile, să văd ce pot câștiga, ce pot pierde. Tot ceea ce a rămas în urma mea, îmi place să cred că nu este o pierdere, metaforic vorbind. Spun asta pentru că atunci când faci ceva, când realizezi ceva pentru imaginea ta, pentru a fi apreciat, iubit, tu ca om pierzi ceva din tine în fapt. Neavând norocul să îmi pice din cer nimic, a fost necesar să îmi ghidez viața după planuri. Pentru “ În Dar” am investit mult timp, multă energie pentru că nu am avut cu cine să mă consult mereu sau pe cineva care să mă ajute așa cum aș fi vrut eu. “În Dar” nu e doar o simplă idee a unei florării… este o poveste, este exact imaginea mea, începând de la nume, siglă până la fiecare sentiment pe care eu l-am nuanțat.

Care ar fi sfaturile pe care le-ai da noii generaţii?
Nu știu dacă sunt cea mai potrivită persoană de a da sfaturi pentru că eu spre exemplu țin foarte rar cont de sfaturile pe care le primesc chiar dacă de fiecare de fiecare dată ofer atenție celor care mi le spun. Dar, dacă ar fi să privesc spre generația care vine din urmă, i-aș sfătui în primul rând să se autoeduce, să încerce să își depășească limitele, să fie sinceri cu ei, să lupte pentru fiecare vis care mocnește în interiorul lor. Din proprie experiență spun că dacă îți dorești ceva cu adevărat și dacă lupți pentru asta, lucrul respectiv se va realiza. Dar este nevoie de timp și de multă pasiune și dăruire. Sunt multe de spus… sunt multe lucruri care se întâmplă acum în jurul nostru și nu știu cum vede generația nouă tot ceea ce este de actualitate. Un lucru important ar fi să urmeze o școală bună, să termine o facultate, să facă un master pentru a se perfecționa. Sunt niște ani și etape cu care nu se vor mai întâlni, “pâinea se mănâncă pe rând și felii”. Din păcate, tot am auzit despre persoane de vârsta mea, mai mici sau mai mari care renunță la studii. Din punctul meu de vedere și ținând cont de vremurile pe care le trăim, nu este o soluție, indiferent de orice situație în care se află persoana respectivă. Eu sunt surprinsă când văd în jurul meu tineri care sunt ahtiați doar după lucruri materiale, după lucruri mărunte, în loc să aprecieze calitatea umană. Cred că e bine ca generația nouă să-și croiască singură un parcurs frumos și-mi doresc tare mult ca cei care vin din spate să evolueze frumos și să fie mândri de realizările lor.

Ce aşteptări profesionale ai de la tine în următoarea perioadă?
Nu-mi place să vorbesc despre viitor, mai ales că de puțin timp am învățat să mă bucur cu adevărat de prezent și de tot ceea ce îmi oferă acesta. Din păcate cu ceva timp în urmă, obișnuiam să trăiesc doar în trecut și să mă gândesc doar la viitor, fără să dau o mare importanță prezentului. Ca așteptări profesionale, evident, îmi doresc și mai mult. Mereu am fost așa, niciodată nu m-am mulțumit cu puțin, chiar dacă de multe ori, am lăsat impresia că sunt modestă când vine vorba de anumite alegeri. Nu este așa, sunt un om foarte pretențios, dar diplomat. Pentru mine partea profesională în acest moment ocupă cel mai important loc în viața mea.

Cariera influenţează viaţa de familie?
Este o întrebare delicată, mai ales că eu nu m-am așezat încă la casa mea, însă dacă privesc la părinții mei și stau să mă gândesc la viața lor și cum a fost la noi în familie, cred că poate influența pozitiv, pe de o parte. Acum depinde și ce vrei de la viață, sunt oameni care vor să își construiască o carieră, să ajungă foarte sus din punct de vedere profesional, și cu siguranță sunt foarte mulți cei care vor asta. Eu am avut un exemplu bun acasă după care o să mă ghidez la momentul potrivit.

Care este visul tău?
Îmi este peste mână să spun că am avut vise, deși poate am avut, dar eu am luat totul în viață ca pe un obiectiv de atins. Mi-aș dori să îmi găsesc liniștea și împlinirea din anumite puncte de vedere.

Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
Ambițioasă, perseverentă, punctuală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here