Prenume: Nicolae – Alexandru
Nume: Soare
Data nașterii: 20.09.1991

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, despre evoluţia de la stadiul de elev/ student până la cea actuală, cu suişuri, coborâşuri şi satisfacţia reuşitei tale profesionale.
Am început sportul în liceu, am mai cochetat și înainte de liceu cu atletismul, dar a fost la stadiul de distracție și mergeam doar de 2 – 3 ori pe săptămână. După ce am terminat clasa a VII-a, am ajuns la Liceul cu Program Sportiv din Buzău și acolo am început să alerg de 5, chiar 6 ori, pe săptămână. Am ajuns să îi întrec pe colegii de antrenament, am mers la Campionatele Naționale, dar cred că eram urmărit de ghinion pentru că mai mereu terminam pe locul 4 (lângă podium).

Anii au tot trecut și, după 3 ani de muncă, am devenit campion național și, pe lângă asta, am mers și la Campionatele Mondiale din Canada în anul 2010. Pentru a merge la un campionat mondial trebuie să îndeplinești un barem de timp, chiar dacă ești cel mai bun din țară, nu e neapărat să mergi la mondiale. Încet, încet anii au trecut, performanțele mele au crescut și ele și am devenit an de an Campion Național, campion balcanic, vicecampion european, vicecampion mondial universitar, am participat la Jocurile Olimpice de la Rio etc..

În sport tot timpul ai zile mai grele (rele) și zile mai bune, important este să fii tare psihic și să te remontezi pentru a face față antrenamentelor și competițiilor. Am avut momente când am zis stop…Când corpul nu te mai ascultă (zi de zi noi ne luptăm pentru a ne autodepăși, pentru a da totul în timpul care trebuie, ne luptăm cu secundele și cu adversarii). Dar sunt și momente frumoase, când treci linia de finish învingător, aceea bucurie, aceea satisfacție nu o poți descrie în cuvinte. Din 2010 până în prezent sunt legitimat pentru Clubul Sportiv din Bacău.

Cum ai descrie motivaţia, în câteva cuvinte, în cazul tău?
Eu întâi îmi pun obiective, apoi muncesc pentru a le atinge. Mă motivez singur și încerc, zi de zi, să îmi urmez visul, scopul sau țelul propus. Motivația vine din interior. Întâi trebuie să îți dorești și mai apoi să muncești pentru asta.

În ascensiunea ta, a fost suficientă educaţia primită pe băncile şcolii (indiferent că vorbim de şcoală primară sau facultate) sau diferenţa a făcut-o dorinţa personală constantă de a te perfecţiona pentru a reuşi?
În școală nu știa nimeni ce fac sau ce voi face pe viitor. Nu eram perfecționat pe ceva anume, prin liceu unii profesori știau și înțelegeau sportul, iar pe alții nu îi interesa. Apropo de asta, am venit într-o iarnă, prin 2009 cred, de la antrenament înghețat complet pentru că mersesem prin zăpadă până la genunchi aproximativ 3-4 km, pe care îi parcurgeam zilnic de la stadion la liceu pentru a merge la ore, iar în ziua aceea am ajuns cu vreo 40 de minute mai devreme, înainte de începerea orelor. Am intrat în liceu. Stăteam pe hol, lângă calorifer, iar Directoarea școlii m-a dat afară, pentru că ajunsesem prea devreme… Am rămas cu un gust amar de atunci. Antrenorul contează cel mai mult în ascensiunea unui sportiv și, pe lângă asta, îți e ca un părinte. Cel puțin pentru mine așa a fost.

Care este persoana care te-a influenţat cel mai mult în ascensiunea ta şi în ce mod a reușit să facă asta?
Am avut tot timpul și necondiționat familia alături și niciodată nu m-au întrebat de ce faci asta, de ce te chinui, unde vrei să ajungi. Tot timpul m-au ajutat cu ce am avut nevoie și m-au susținut. Pe lângă asta, am avut antrenorul – Popa Vasile și mai apoi antrenoarea -Cristina Alexe, care au fost lângă mine și au ținut și locul familiei. Ei au fost acolo lângă mine în permanență, cu un sfat, cu sprijin și pentru a mă ajuta să depășesc momentele acelea critice după o competiție sau un antrenament nereușit.

Care a fost momentul în care ai realizat că drumul pe care l-ai ales este drumul cel bun?
Am știut de la început că sunt pe drumul cel bun pentru că îmi plăcea ceea ce făceam. Și făceam cu dragoste și pasiune.

Cât de mult contează să ai un plan, realizat din timp pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti?
Dacă nu ai un plan, de unde știi unde să ajungi? Este foarte important atât în viață, cât și în sport, să îți setezi un obiectiv pe care vrei să îl atingi. În fiecare zi mă gândesc ce am făcut azi pentru visul meu.

Care ar fi sfaturile pe care le-ai da noii generaţii?
Pentru noua generație…Să lase telefonul, jocurile și să iasa afară! Să alerge, să facă orice fel de sport pentru ei și pentru sănătate. Mișcarea face bine și îți dă alt tonus pentru o nouă zi.

Ce aşteptări profesionale ai de la tine în următoarea perioadă?
Anul acesta vreau să încerc să dobor recordul național în proba de Semi-Maraton. Pe asta îmi canalizez toată energia, pentru moment.

Cariera influenţează viaţa de familie?
Influențează, deoarece sunt foarte mult timp plecat și nu pot lega o relație sau o prietenie doar telefonic. Dar, toate la timpul lor…

Care este visul tău?
Visul meu este să îmi fac o casă, apoi să îmi întemeiez o familie și să pot continua și cu sportul, măcar până la 35 – 37de ani.

Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
Ambițios, muncitor, melancolic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here