Ilinca Ioana Adamescu, 14 ani: ”Un sfat pe care l-aș oferi celor mai mici decât mine, sau chiar generației din care fac parte și eu, ar fi să se bucure de viață așa cum este ea”

Voleiul a intrat în viața mea în anul 2012 când, la insistențele tatălui meu, am participat la primul meu antrenament. De atunci au urmat șase ani în care m-am dezvoltat atât pe plan fizic, cât și pe plan personal. Desigur că toată această ,,aventură” a avut atât suișuri – toate mecurile câștigate și satisfacția victoriei, cât și coborâșuri – meciurile pierdute, lacrimile vărsate și criticile primite. Motivația, în cazul meu, vine de la ideea că trebuie evoluez pe zi ce trece și să mă perfecționez în ceea ce fac.

Chiar dacă nu am terminat încă gimnaziul, pot spune că școala nu a avut un rol atât de important în ascensiunea mea, așa cum l-a avut voleiul. Voința a fost lucrul care m-a împins de la spate în încercarea de a excela în ceea ce fac. Dacă stau să mă gândesc, persoana care m-a influențat cel mai mult în ceea ce fac a fost chiar tatăl meu, mereu dându-mi sfaturi și ajutându-mă, indiferent de problema pe care am întâmpinat-o. A fost plasa mea de siguranță. A fost mereu acolo.

Momentul în care am realizat că mă aflu pe drumul potrivit pentru mine a fost cel în care am intrat pentru prima oară pe teren, la primul meci oficial. Totul îmi părea familiar, de parcă ar fi fost a mia oară în care mă aflam acolo.

Nu cred că a avea un plan detaliat este atât de importamt deoarece în viață lucrurile o pot lua razna într-o secundă și atunci planul devine mai puțin important. Însă, în opinia mea, trebuie să ai o direcție, o idee despre ceea ce vrei să faci în viață, iar apoi să lași universul să își facă treaba și să decidă ce e bine, ce trebuie să se întâmple în viața ta și ce poate avea un impact negativ la momentul respectiv, dar și mai târziu. Important este să ne învățăm lecțiile pe care ni le dă viața.

Un sfat pe care l-aș oferi celor mai mici decât mine, sau chiar generației din care fac parte și eu, ar fi să se bucure de viață așa cum este ea, cu bune și rele, în momentele simple și în cele mai dificile și să lase lucrurile să vină natural.

În următoarea perioadă îmi doresc să mă concentrez pe menținerea în formă atât fizic cât și psihic și să mă bucur de părțile bune ale vieții.
În opinia mea, cariera poate influența viața de familie atât într-un sens pozitiv, cât și într-un sens negativ, însă spre fericirea mea, am experimentat partea pozitivă a lucrurilor, familia susținându-mă în tot ceea ce am făcut până acum.

Nu pot spune că am un vis bine definit deocamdată, însă la mometul de față îmi doresc să ajung psiholog sportiv și să mă pot folosi de experiența acumulata pe terenul de volei pentru a-i ajuta și pe alții care practică un sport.

Nu îmi este prea ușor să găsesc trei cuvinte care m-ar descrie, însă cred că pot spune despre mine că sunt ambițioasă, matură și empatică.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here