Prenume: Costin
Nume: Fetic
Data naşterii: 24.08.1998
Studii: Colegiul Național Bogdan Petriceicu Hașdeu
UNATC – Fotografie
SNSPA – Social Media și Marketing Online
Meseria actuală: Fotograf

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, despre evoluţia de la stadiul de elev/ student până la cea actuală, cu suişuri, coborâşuri şi satisfacţia reuşitei tale profesionale.
Sunt fotograf full time, totul a început ca o pasiune, s-a continuat ca obiect de studiu și a devenit o meserie, dar nu una pe care o fac pentru că trebuie, ci pentru că îmi place. Este o pasiune, este ceea ce iubesc să fac zi de zi, noapte de noapte.
Evoluția de la stadiul de elev la cea actuală este o evoluție complexă și nu vorbesc aici doar din punct de vedere profesional, ci din orice punct de vedere. Într-adevăr, au fost momente ale evoluției mele destul de rapide și neașteptate, însă au fost și coborâșuri la fel de rapide și neașteptate, dar satisfacția reușitei este extrem de mare și se datorează muncii mele, se datorează tuturor lucrurilor pe care am reușit să le fac eu însumi și nu este o reușită împinsă de la spate de altcineva sau făcută cu ajutorul altcuiva. Este vorba despre o reușită datorată unei munci continue, de foarte mulți ani, din ce în ce mai accentuată, sper eu.

Cum ai descrie motivaţia, în câteva cuvinte, în cazul tău?
Motivația, pentru mine, înseamnă să ies din normal, să fac ceva extraordinar, într-un sens bun, nu într-un sens rău. Asta mă motivează întotdeauna să continui să fac ceea ce îmi place. Mă motivează să creez lucruri unice, să creez lucruri frumoase, îmi place să bucur oamenii, fie că vorbesc despre clienții cu care colaborez, fie că vorbesc despre prieteni și despre apropiați. Pe scurt, motivația, pentru mine, este reușita ieșirii din ordinar, în fiecare zi, este reușita lucrurilor extraordinare.

În ascensiunea ta, a fost suficientă educaţia primită pe băncile şcolii (indiferent că vorbim de şcoală primară sau facultate) sau diferenţa a făcut-o dorinţa personală constantă de a te perfecţiona pentru a reuşi?
Educația primită pe băncile școlii este, din păcate, aproape 0, în ideea în care iau în calcul faptul că educația am primit-o de la părinți și de la membrii familiei și, ulterior, am încercat să adun lucrurile frumoase din jur si să mă automodelez. Școala, din păcate, a fost o cauză a multor frustrări, nu mi-a permis să am un punct de vedere, nu mi-a permis să am timp liber; m-am simțit în școală doar ca un soldățel care trebuia să respecte regulile și care nu putea avea un punct de vedere, pentru că avea să fie notat cu o notă mică în catalog. Diferența enormă a făcut-o dorința mea constantă de a mă perfecționa și de a reuși întotdeauna. Deci, din păcate, școala ca instituție nu a avut absolut niciun beneficiu pentru mine, însă nu vreau să insinuez că sistemul de învățământ din România nu este bun sau nu este bine făcut, neapărat. Este doar punctul meu de vedere, este doar experiența mea dintr-un liceu care se află în topuri, doar pe hârtie. Totuși, indirect, din cauza tuturor frustrărilor acumulate pe perioada liceului, școala m-a determinat să lupt și mai tare să arăt că nu școala contează, nu notele, nu ceea ce înveți la școală sunt cele mai importante lucruri.

Care este persoana care te-a influenţat cel mai mult în ascensiunea ta şi în ce mod a reușit să facă asta?
Persoana care m-a influențat cel mai mult în ascensiunea mea profesională este cunoscutul fotograf Sorin Onișor care, pe lângă faptul că de la el am învățat o mare parte din ceea ce am ajuns să știu azi, și o foarte mare parte din oamenii din această industrie pe care îi cunosc, am ajuns să îi cunosc tot datorită lui. Pe lângă aceste lucruri, el m-a influențat foarte mult, pentru că am văzut la el câte lucruri îți aduce fotografia. Și nu fac referire aici doar la fotografie în sine, ci și la experiențele unice pe care le-am trăit și la oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul fotografiei.

Care a fost momentul în care ai realizat că drumul pe care l-ai ales este drumul cel bun?
Momentul în care am realizat că sunt pe drumul cel bun a fost momentul când am început să am contracte cu firme foarte mari, cum ar fi Mercedes Romania, Aston Martin Lagonda, BMW Romania și multe altele. Am lucrat și cu persoane publice, de exemplu Carmen Grebenișan sau Cosmin Nedelcu ( Micutzu ). Cu siguranță că mai sunt și alte aspecte, cum ar fi faptul că am avut proiecte și în alte țări, cel mai recent am avut de fotografiat un eveniment în Paris. Aceste întâmplări îmi confirmă că sunt pe drumul cel bun și că fac ceea ce trebuie.

Cât de mult contează să ai un plan, realizat din timp pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti?
Contează foarte mult să ai un plan și chiar dacă nu e un plan concret, contează să știi în ce direcție vrei să ajungi și ce trebuie să faci ca să ajungi acolo. Dacă te urci în mașină, contează să știi unde vrei să ajungi, ca să știi pe unde trebuie să mergi. Același lucru se întâmplă și cu ceea ce fac eu. Contează să știi unde vrei să ajungi, chiar dacă cum ajungi acolo vezi pe parcurs, începi să cauți drumul ca să știi să îl urmezi, cu toate că pot fi și abateri de la drum sau greșeli pe acest drum.

Care ar fi sfaturile pe care le-ai da noii generaţii?
Să iasă din banal, să iasă din tiparele stabilite de școală și de părinții influențați de “ce spune lumea”. Să nu caute să facă ce face toată lumea, dacă nu au nicio treabă cu asta și mă refer aici la facultăți, să nu meargă la facultățile care sunt în trend, cum ar fi Facultatea de Medicină sau Facultatea de Drept, nu doar acolo merg copiii deștepți. Văd foști colegi nefericiți, care s-au abătut de la drumul lor și au făcut facultăți alese de alții doar pentru că le-ar putea asigura un viitor. Munca le va fi grea și obositoare dacă ajung să o facă doar pentru a-și mulțumi părinții sau pentru un câștig material.

Ce aşteptări profesionale ai de la tine în următoarea perioadă?
În următoarea perioadă îmi doresc să continui proiectele pe care le-am început cu brand-uri foarte mari și proiectele pe care le-am început în străinătate, totodată, și sunt sigur că voi fi în continuare, cel puțin la fel de serios și perseverent.

Cariera influenţează viaţa de familie?
Nu pot vorbi, încă, despre viață de familie, dar probabil că da, cel puțin în ceea ce fac eu, cariera poate influența viața de familie. Eu, unul, sunt destul de des plecat, fie din oraș, fie din țară. Am multe nopți în care nu dorm pentru că am de editat multe proiecte, am zile de vineri pe care le transform într-o zi de luni pentru că trebuie să lucrez în weekend, dar, totodată, am norocul să pot transforma o zi de luni (în care toată lumea se trezește și merge la muncă), într-o zi liberă.

Care este visul tău?
Visul meu este să ajung să călătoresc și să fotografiez în toată lumea, întrucât călătoritul și interacțiunea interculturală sunt unele dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru a ne upgrada constant, pe noi, ca oameni.

Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
Un om ambițios care zilnic încearcă să creeze ceva extraordinar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here