Prenume: Cosmin
Nume: Leonte
Data nașterii: 24 iulie 2002

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, despre evoluţia de la stadiul de elev/ student până la cea actuală, cu suişuri, coborâşuri şi satisfacţia reuşitei tale profesionale.
Pot spune doar că am avut nevoie de un „moment zero”. Am intrat la Colegiul Național Bogdan Petriceicu Hașdeu, după ce am studiat la Mânzălești în Gimnaziu, eram străin de tot ceea ce se întâmpla cu mine. Clasa a 9-a a fost de acomodare. Voiam să devin medic, ba chiar m-am transferat la Biochimie la începutul clasei a 10-a. După câteva zile mi-am dat seama că nu îmi doresc asta cu adevărat și m-am întors la Științe Sociale.
Acesta a fost momentul despre care vă spuneam. De aici, lucrurile au început să-mi meargă excelent. Mi-am dat seama că trebuie să profit de tot ceea ce oferă Hașdeul, așa am ajuns să fac teatru, debate, public speaking. Am reprezentat hașdeienii atât din poziția de vicepreședinte al Consiliului Școlar al Elevilor, cât și din postura de reprezentant al elevilor în Consiliul de Administrație al colegiului. De când mă știu am fost interesat de viața societății, în general, ba chiar am publicat o carte în 2018, numită „Și poporul român tace…”, iar de un an și trei luni am intrat în viața politică, în prezent sunt președintele Organizației Municipale a TNL Buzău.

Cum ai descrie motivaţia, în câteva cuvinte, în cazul tău?
Nu sunt greu de motivat. Când vreau cu adevărat ceva, mă bazez doar pe câteva aspecte: principii și oamenii în care cred. Și pe lângă asta, niciodată nu fac ceva care să nu fie de succes. Calculez bine, dinainte, care sunt avantajele și dezavantajele și acționez. Sunt un om de acțiune și caut mereu să fac lucruri noi. Iar motivație pentru acest lucru găsesc în orice: în persoane, în emoții. De multe ori mă motivează simplul fapt că am activitate și că poate ieși ceva fain din acțiunea pe care o întreprind.

În ascensiunea ta, a fost suficientă educaţia primită pe băncile şcolii (indiferent că vorbim de şcoală primară sau facultate) sau diferenţa a făcut-o dorinţa personală constantă de a te perfecţiona pentru a reuşi?
Pentru mine, Hașdeul a fost un mod de viață. Cu siguranță, dacă aș fi fost în alt liceu, nu aș fi făcut atâtea lucruri, deci a fost un factor – cheie în viața mea. Ar fi fost păcat să dau cu piciorul experienței din liceu. Însă cunosc foarte mulți elevi care, în afară de învățat, nu au făcut nimic altceva în Hașdeu, în condițiile în care aveau atâtea posibilități. Deci nu, nu a fost suficientă educația primită pe băncile școlii. Trebuie dorință și ambiție. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu undeva pe la mijloc. Ori în primul rând, ori deloc. Și, ca să fiu în primul rând, a trebuit să muncesc mai mult și să nu renunț la ambiție.

Care este persoana care te-a influenţat cel mai mult în ascensiunea ta şi în ce mod a reușit să facă asta?
Nu pot spune că am fost influențat de cineva, însă pot afirma că ascensiunea mea ar fi fost întârziată fără domnul profesor Borcea Postelnicu. Îmi aduc aminte cu drag de un episod din clasa a 9-a. Eram de serviciu, nu am șters tabla în pauză, iar domnul profesor mi-a oferit o lecție. M-a ținut în picioare toată ora și mi-a ținut o cuvântare pe care am putut să o reproduc aproape integral vreo trei săptămâni, atât de tare m-a marcat. În acel moment am înțeles că s-a terminat cu joaca, am înțeles că dacă vreau să fac ceva în viață trebuie să mă ghidez după câteva reguli clare și de neîncălcat. Poate după acest episod mulți elevi n-ar mai fi trecut cu inima deschisă pe la orele domnului Postelnicu însă, pentru mine, lucrurile au stat cu totul invers și a devenit profesorul meu preferat.

Care a fost momentul în care ai realizat că drumul pe care l-ai ales este drumul cel bun?
Nu există un astfel de moment conturat. De obicei simt când fac ceva bun și când nu. Eu sunt genul ăla de persoană care are nevoie constant de o părere a celor din jur. Nu orice părere, ci una obiectivă. Cel mai mult învăț din greșeli și din modelele de „așa nu!”. Apropiații mei și-au dat seama că nu mă ajută cu nimic dacă îmi spun ceea ce vreau eu să aud. Obiectivi fiind, mi-au transmis de nenumărate ori că sunt pe calea cea bună, iar eu am încredere în ei și continui pe aceeași linie. Cuvântul lor este garanția mea că fac bine ceea ce fac.

Cât de mult contează să ai un plan, realizat din timp, pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti?
Cred că este cel mai important lucru. Chiar dacă am fost un umanist prin definiție, la capitolul strategii mintea mea a vorbit limba matematicii. Calculez fiecare pas înainte să fac ceva. Seara, cât se poate de târziu, analizez fiecare scenariu posibil și mă gândesc cum trebuie să acționez ca să iasă totul așa cum îmi doresc. Nu pot spune că dacă am făcut ceva spontan a fost sortit eșecului, dar prefer să merg peste tot cu temele făcute, cum se spune.

Care ar fi sfaturile pe care le-ai da noii generaţii?
Fac parte din această nouă generație și îmi este mai ușor să observ niște lucruri. O mare dezamăgire a mea este lipsa de interes a noii generații față de orice. Poate sunt eu puțin mai matur sau poate sunt obișnuit cu alt ritm de lucru, dar lucrurile nu arată deloc bine. Foarte mulți merg pe principiul „lasă să trăiesc bine azi, că văd eu mâine ce-o fi” și, din păcate, nu e un principiu sănătos. 90% din oamenii pe care îi cunosc sunt dezinteresați de efectele încălzirii globale de exemplu. Sau, un alt exemplu concret, mi-a fost foarte greu să fac o echipă de tineret odată ce am primit responsabilitatea de a manageria organizația municipală a TNL Buzău. Dacă noi, tinerii, nu suntem interesați de cum va arăta România de mâine, pe cine ar trebui să intereseze asta? Deci, sfatul meu este să revenim toții cu picioarele pe pământ și să ne implicăm în absolut tot ceea ce ține de viitorul nostru.

Ce aşteptări profesionale ai de la tine în următoarea perioadă?
Vreau să duc la capăt toate proiectele pe care le-am început. Încep peste câteva zile facultatea, online, iar asta îmi va permite să particip la cât mai multe proiecte. Prioritatea mea este comunitatea buzoiană și voi face tot ce ține de mine pentru a aduce plus valoare Buzăului. Îmi place să las ceva în urma mea pe oriunde trec. Pe lângă aceasta, îmi propun să public a doua carte, care este aproape finalizată. Bineînțeles, va fi tot o carte despre societatea românească, pe care vă invit să o citiți.

Cariera influenţează viaţa de familie?
Da, niciodată nu va fi timp suficient pentru a face tot ceea ce îți dorești. În ultimii patru ani am ajuns pe acasă doar în vizită, fiind într-o continuă perioadă de activități care necesită timp. Mult timp. Vara aceasta am simțit nevoia unei pauze și am stat mai mult pe acasă, însă n-am zis „nu” nici unui proiect care a apărut în această perioadă.

Care este visul tău?
Am multe visuri și cred că fiecare dintre noi are. Însă marele meu vis este să pot face ceva concret pentru cetățeni, să am o carieră de succes, poate chiar o carieră politică, să fiu în postura în care să pot dezvolta o comunitate. Eu sunt un om corect și cei care mă cunosc știu că de multe ori am renunțat la ceea ce-mi doresc eu, doar pentru a vedea alte persoane fericite și cred că asta este esențial în orice carieră, să fii disponibil oricând să oferi mai mult decât ți se oferă.

Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
Ambițios. Motivat. Perseverent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here