Prenume: Cătălin
Nume: Zaman
Data nașterii: 13.09.1983

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, despre evoluţia de la stadiul de elev/ student până la cea actuală, cu suişuri, coborâşuri şi satisfacţia reuşitei tale profesionale.
Am fost elevul școlii în care profesez și astăzi, astfel încât sentimentul înrădăcinării mele este puternic. Cu atât mai mult cu cât primele mele amintiri sunt de la școală. Mama a fost educatoarea din sat pentru 40 de ani, iar eu am fost copilul pe care l-a luat după ea.😀 Cred că tot atunci, în copilărie s-a născut dorinta de a deveni dascăl, admirându-i pe cei pe care i-am cunoscut!

Școala mi-a oferit multe satisfacții, a fost și este locul în care am simțit că fiecare centimetru din mine palpită, trăiește, se bucură sau suferă pentru fiecare reușită sau eșec! În clasa a VIIIa, cu 4 zile înainte de examen, doctorii m-au descoperit cu pleurezie interlobară și mi-au cerut să pierd un an, întrucât sănătatea era în pericol. Am refuzat cu încăpățânarea omului care a simțit că trebuie să se opună cumva destinului și al luat examenul de admitere în liceu al 16-lea! Spun cu mândrie că sunt absolvent de Eminescu, acolo latura aceasta de filolog s-a desăvârșit sub îndrumarea celui mai bun profesor de română, Cristina Hulubaș! A urmat facultatea, un loc unde ceea ce s-a sădit în liceu, a răsărit frumos și trainic în anii studenției, dând peste oameni profesioniști: Andrei Bodiu, Monica Hârșan, Rodica Ilie, Adrian Lăcătuș, Mihai Ignat, oameni care au știut sș-mi dirijeze pașii către ceea ce sunt astăzi!

Cum ai descrie motivaţia, în câteva cuvinte, în cazul tău?
Motivația este elementul care face diferența între oamenii buni și oamenii foarte buni și o poți regăsi oriunde, atât în poveștile celor din jur, cât și în interior!

În ascensiunea ta, a fost suficientă educaţia primită pe băncile şcolii (indiferent că vorbim de şcoală primară sau facultate) sau diferenţa a făcut-o dorinţa personală constantă de a te perfecţiona pentru a reuşi?
Este clar că școala a avut rolul ei, asta și pentru că eu am tratat-o serios încă din clasele primare. Eu sunt unul dintre acei oameni care pot să afirme că școala l-a ajutat, în ciuda faptului că mulți nu îi mai văd rolul astăzi. Însă nu doar școala a contribuit la ascensiunea aceasta a mea. Mediul familial, dorința de a ajunge ce am visat, ambiția de a depăși momentele grele, plăcerea de a face ceea ce fac, iubirea pentru copii, pentru oameni, pentru frumos, admirația oamenilor dedicați și speranța că vom putea schimba ceva, oricât de puțin… și acestea au contribuit!

Care este persoana care te-a influenţat cel mai mult în ascensiunea ta şi în ce mod a reușit să facă asta?
Sunt două persoane care au contribuit decisiv la ceea ce sunt astăzi. Doamna dirigintă din liceu, un om de o pasiune pentru literatură nemaiîntâlnită și care a știut cum să ne crească în lumea aceasta a literelor, cum să ne învețe să pătrundem critica literară și cum s-o aplicăm. Al doilea este Andrei Bodiu, omul care a fost pentru mulți dintre studenți inspirațional și care, din păcate, astăzi nu mai este. Îl port, însă, cu mine peste tot și sper că de acolo de sus să vadă cât de mult mi-au plăcut metodele lui și cu câtă dragoste le aplic astăzi la clasă!

Care a fost momentul în care ai realizat că drumul pe care l-ai ales este drumul cel bun?
Tot timpul am simțit că sunt pe drumul care trebuie. Nu am avut nicio clipă sentimentul că aș fi la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Sunt unul dintre oamenii norocoși care fac ceea ce le place și îmi câștig și existența din asta!

Cât de mult contează să ai un plan, realizat din timp pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti?
Contează nu neapărat planul, cât să știi ce vrei pentru că, până la destinație, planul se poate schimba, în funcție de câte dificultăți apar pe drum! Contează cât de mult muncești, cât de mult vrei, lupți, sacrifici pentru a-ți atinge visul!

Care ar fi sfaturile pe care le-ai da noii generaţii?
Cred foarte mult în generatia tânără! Mai mult, cred că ei pot înfăptui lucruri pe care noi nu le-am reușit, că pot face lucrurile mai bine și mai frumos decât noi. Cred că ei pot schimba țara cu adevărat. Le spun mereu să nu renunțe niciodată la visul lor, să creadă oricând că imposibilul poate deveni posibil, să nu se dea bătuți și să zâmbească indiferent de greutăți! Și le mai spun că atunci când simt că au căzut, să mă caute, voi fi oricând acolo pentru ei!

Ce aşteptări profesionale ai de la tine în următoarea perioadă?
Am ajuns într-un punct în care nu prea mai e loc de jumătăți de măsură. Vreau să le ofer copiilor de acolo o școală modernă. Visul meu e o școală nouă, construită așa cum vedem pe la alții, cu spații verzi și laboratoare, cu teren de sport și sală de lectură. Îmi doresc să merg cât de departe se poate pentru a-i face fericiți!
Și îmi repet zilnic că sunt un profesor de nivel mediu, pentru a mă motiva să vreau zilnic tot mai mult, să nu intervină nicio clipă autosuficiența!

Cariera influenţează viaţa de familie?
Cred că e invers, viața de familie influențează cariera. O familie unită, frumoasă, veselă și puternică, așa cum este familia mea, te poate conduce către cele mai de sus trepte! Părinții m-au încurajat mereu, iar soția și fetița sunt sursele mele de inspirație și motivație! Fără ele nu aș fi ajuns aici!

Care este visul tău?
Visul meu a fost dintotdeauna să fiu un profesor „altfel”, să aduc ceva nou și de calitate educației! Nu știu cât am reușit, cred că de la un punct încolo m-a înglobat și pe mine sistemul, însă știu că le ofer copiilor tot ce am eu mai bun!

Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
Sociabil. Vesel. Ambițios.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here