… Numai arta pătrunde ceea ce orgoliul, pasiunea, inteligența și obiceiul expun pe toate părțile – realitățile aparente ale acestei lumi.  Există o altă realitate, cea autentică, pe care o pierdem din vedere.  Această altă realitate ne trimite întotdeauna indicii pe care, fără artă, nu îi putem primi. Adevăratele impresii, intuițiile noastre persistente, vor fi, fără artă, ascunse de noi și vom rămâne cu nimic altceva decât o „terminologie pentru scopuri practice” pe care o numim în mod fals viață. 

Câteva cuvinte despre tine, despre evoluţia de la stadiul de elev până la cea actuală, cu suişuri, coborâşuri şi satisfacţia reuşitei?

Imi amintesc cu drag, de fiecare data, de perioada scolii generale, perioada care de fapt constituie pentru fiecare copil fundamentul psiho-emotional, bagajul subconstient cu care plecam la drum in viata, si imi amintesc permanent de acea conduita care trebuia respectata fara cusur, de concurenta acerba si dorinta de a fi mereu cel mai bun. Treptat in tranzitia copilarie-adolescenta am realizat de fapt, un lucru pe care il consider esential in momentul de fata, un aspect pe care mi l-as fi dorit sa il cunosc mai devreme si anume, cunoasterea interioara este primordiala comparativ cu cea intelectuala. Ce m-a facut sa cred asta, sunt obstacolele de care m-am lovit in perioada de pregatire post universitara ignorand de fapt pasiunea pentru arta. 

Cum ai descrie motivaţia, în câteva cuvinte, în cazul tau?

Motivatia… Momentul in care imi vad tablourile inramate, momentul in care aduc zambete pe chipuri culorile si formele conturate, mirosul hartiei, al uleiului de in…

Diana Zugravu, artist plastic. Sursă foto: arhivă personală.

În ascensiunea ta, a fost suficientă educaţia primită pe băncile şcolii (indiferent că vorbim de şcoală primară sau facultate) sau diferenţa a făcut-o dorinţa personală constantă de a te perfecţiona pentru a reuşi?

As fi tentata sa spun nu, dar prefer sa ofer o mica explicatie… Ipotetic plecand de la ideea de a considera ca nu este suficienta in tocmai pregatirea pre-/post- universitara, personal consider ca sistemul este destul de limitant si nu se bazeaza pe o dezvoltare individuala ca mai apoi a se indrepta spre trasarea intelectualului intocmai si anume cumulul de cunostinte dobandite in gimnaziu-liceu nu cred ca poate fi acordat la procentajul de 10%, perioada universitara mi-a oferit cumva o intelegere mai vasta a aspectelor, o aplicabilitate mai mare, insa fiecare isi utilizeaza constient sau nu, aceste informatii fiind stocate la nivel subconstient. Cumva cred ca „educatia” indiferent daca este ea primita pe bancile sistemelor educationale reprezinta o variabila cu valori foarte fine, ce se dobandeste cumulativ, si se contureaza individual.

Care este persoana care te-a influenţat influenţat în ascensiunea ta şi cum a făcut-o?

Intodeauna am avut persoane de nadejde in jurul meu, carora le sunt infinit recunoscatoare, insa mamei mele îi datorez rabdarea, intelegerea si iubirea neconditionate.

Care a fost momentul în care ai realizat că eşti pe drumul tău, pe drumul cel bun?

Este dificil de stabilit, dar cum nu exista bun sau rau, am realizat ca exista o schimbare de directie majora atunci cand nu am mai ezitat in a-mi asculta intuitia. In momentul cand traiesti la nivel vibrational creativitatea, explorezi un nou cosmos, un infinit al posibilitatilor, nu exista decat un singur drum, cu o singura directie catre ascensiune.

Cât de mult contează să ai un plan, realizat din timp pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti?

Sunt doua posibilitati: sa lucrezi o viata la un plan al carui proiect de fapt, nu este in aliniament cu tine, sau sa ai un plan spontan si sa realizezi pe parcurs ca de fapt reprezinta ceea ce iti doresti…

Care ar fi sfaturile pe care le-ai da noii generaţii?

As vrea din toata inima sa cred ca viitoarea/viitoarele generatii nu vor mai adera la tiparele învechite si vor gasi in ei curajul de a se impune, de a spune nu, de a merge mai departe cu ideile lor indiferent de reusita, de a crede in ei in primul rand! Este uluitor cum puterea credintei in fortele proprii si imaginarea reusitei conduc la îndeplinirea visului fara precedent!

Ce aşteptări profesionale ai de la tine în următoarea perioadă?

Am in plan completarea colectiei personale de tablouri si deschiderea unei noi expozitii!

Cariera influenţează viaţa de familie?

Indiferent de domeniu conteaza sa contrabalansezi ambele aspecte; timpul trebuie impartit minutios, chiar daca un tablou nu dureaza doar 2 zile ori un proiect nu se compune intr-o saptamana sau orele de la munca acopera timpul petrecut cu ceilalti.. depinde de noi cum ne organizam activitatile cotidiene intrucat sa existe armonia mult dorita.

Care este visul tău?

As putea spune ca visez cu ochii deschisi zilnic sa ma bucur de reputatia lui Monet… insa mai important decat atat visez momentul cand cineva imi va privi expozitia si va regasi in exponate acel lucru de care avea nevoie.. poate o stare, un sentiment, o amintire sau un simplu zambet…ar fi mai mult decat suficient.

Cum te-ai descrie în trei cuvinte?

Pictor veritabil visator. 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here